Georgia Andreea Capătă Cărți

Hello everyone, The book I wrote, "A Brief Mythology of Tragic. Myth and Death in Cinema" is now available as an e-book at the address: https://kartego.ro/index.php?route=product/product&product_id=74617 I hope this will be interesting and reader challenging to you. Kind regards, Georgia

"Într-o seară târzie de iarnă, un om mergea prin zăpadă. Nu era un om remarcabil la prima vedere. Hainele lui erau închise la culoare, o geantă veche îi atârna pe umăr, iar privirea îi era coborâtă spre pământ, ca și cum ar fi încercat să citească ceva în felul în care zăpada se așternea. Dar în interiorul lui se adunase o tăcere densă, o tăcere care nu venea din lume, ci din el. O tăcere care nu era absență, ci o formă de memorie. Aurelian simțea că în trecutul lui există o lumină, o viață, un contur, dar nu îl putea atinge. Nu își amintea cine fusese, nu își amintea cine îl așteptase, nu își amintea cine îl pierduse. Simțea doar că fusese cândva întreg, iar acum era doar un rest — un fragment al unei persoane care se destrămase odată cu lumea. Lacrimile lui nu erau emoționale. Nu veneau din durere, nici din frică, nici din neputință. Veneau din luciditate. Din percepția acută a unei rupturi pe care nimeni altcineva nu o vedea. Fiecare lacrimă era reacția unui sistem ne...

Bună seara! Vă invit să citiți cartea mea "O scurtă mitologie a tragicului. Mit și moarte în cinema", apărută la editura Publio. Pentru comenzi: https://kartego.ro/9786309541505-o-scurta-mitologie-a-tragicului-ro/ În curând, vor mai fi publicate două cărți scrise de mine, "Istoria culturală în era globalizării" și un roman psihologic, "Moartea lui Adrian Munteanu". Vă doresc o noapte liniștită! Georgia

"Am încercat să mă ridic. Nu am putut. Am încercat să-mi amintesc unde sunt. Nu am putut. Și atunci am simțit ceva ce nu mai simțisem de ani: frica absolută. Nu frica de moarte. Frica de uitare. Frica de a nu mai fi eu. Timpul s-a rupt. S-a comprimat. S-a dilatat. S-a întors. Într-o clipă eram copil. În următoarea eram bătrân. În următoarea eram cu Irina la lac. În următoarea eram singur într-o cameră albă. Și în mijlocul acestui haos, am auzit o voce. Nu a medicilor. Nu a asistentei. Vocea Irinei. „Andrei, nu te pierde. Încă ești aici.” Memoria mea nu se pierde doar în trecut. Se pierde și în viitor. Nu voi uita doar ce a fost. Voi uita și ce ar putea fi. Timpul meu nu mai e o linie. Nu mai e o spirală. Nu mai e un nod. E o clipă ce se repetă, se rupe, se dilată, se stinge. Și în clipa aceasta, totul se întâmplă deodată: Irina mă privește. Victor fuge. Eu cad. Eu mă ridic. Eu uit. Eu dispar. Fragmente... un colaj de momente care nu se așază niciodată perfect. Memoria mea...

"Moartea lui Adrian m-a obligat să regândesc tot ceea ce știam despre oameni, despre suferință și despre limitele psihicului. În profesia mea, am învățat că fiecare om este o poveste care se desfășoară în interior, că fiecare traumă are o cauză, că fiecare simptom poate fi înțeles. Dar în ultimele luni ale vieții lui Adrian, am descoperit ceva ce nu se încadra în niciun manual: un om care nu se destrăma, ci se transforma. Ceea ce am văzut la el nu a fost o prăbușire psihologică, nici o dezintegrare a sinelui, ci o desprindere lentă de tot ceea ce îl lega de lume. A renunțat la corp, la vizibilitate, la voce, la sunet, ca și cum ar fi înțeles că identitatea nu stă în aceste lucruri. Ca și cum ar fi știut că esența lui nu poate fi atinsă de boală, nici de timp, nici de moarte. În fiecare etapă a transformării lui, am simțit că asist la ceva ce depășea granițele psihologiei. Era ca și cum Adrian ar fi trăit simultan în două lumi: una în care trupul lui se stingea, și alta în care...

" În această lume, istoria culturală devine o disciplină a navigării. O disciplină care ne învață să ne orientăm într-un univers simbolic fragmentat, accelerat, globalizat. O disciplină care ne învață să recunoaștem în fluxul informațional urmele unor tradiții vechi. O disciplină care ne învață să vedem în algoritmi ecouri ale unor mituri. O disciplină care ne învață să descoperim în comunitățile virtuale forme noi ale comunității umane." ("Istoria culturală în era globalizării" de Georgia Andreea Capătă)

 "Trăim într-o epocă saturată de informație și divertisment, de progres tehnologic și confort material. Cultura pare să se fragmenteze, să își piardă gravitatea, tragicul fiind uitat. Tragedia este forma prin care omul a învățat să-și privească limitele fără să se prăbușească, să-și accepte suferința fără să se resemneze, să-și înțeleagă libertatea fără să o idealizeze." ("O scurtă mitologie a tragicului. Mit și moarte în cinema" de Georgia Andreea Capătă). Pentru comenzi: https://kartego.ro/9786309541505-o-scurta-mitologie-a-tragicului-ro